Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios - Jonathan Edwards

   Aproape orice om firesc care aude despre iad se lingușește pe el însuși cu gândul că va scăpa de acest iad printr-o faptă pe care a făcut-o, o face sau o va face în viitorul apropriat sau mai puțin apropiat. În felul acesta el se încrede în propriile-i puteri pentru a obține un simțământ de siguranță. Toți își fac planuri ca să evite pedeapsa și le place să creadă că se ocupă bine de propriul destin și le mai place să creadă și că planurile pe care și le fac nu vor eșua. Ei aud într-adevăr că doar puțini sunt aceia care sunt mântuiți și că dintre cei ce au murit cea mai mare parte au sfârșit în iazul de foc, dar fiecare își imaginează cumva că-și va plănui scăparea mai bine decât ceilalți. Oamenii nu intenționează să meargă în acel loc al torturii. Orice om își pune în gând să se ocupe serios de el însuși și să pună toate treburile în ordine în așa fel încât totul să fie bine atât în viața aceasta cât și în ceea viitoare.

Dar nebuni fii ai oamenilor se îmbată cu apă rece în propriile lor planuri și în încrederea lor în propria putere și înțelepciune. Ei se încred în nimicuri, în umbre. Cei mai mulți din aceia care aici jos au trăit sub aceleași binecuvântări și acum sunt morți, sunt fără îndoială în iad în momentul de față. Vă asigur că ei nu sunt acolo pentru că nu erau la fel de deștepți ca aceia care sunt în viață acum. Ei nu sunt acolo deoarece nu au fost în stare să găsească o cale inovatoare de a fugi de mânia viitoare. Dacă am putea vorbi cu ei, dacă am putea să le punem întrebări la fiecare pe rând, dacă am putea să-i întrebăm dacă s-au așteptat să ajungă într-un loc din acesta când erau în viață, fără îndoială că i-am auzi pe toți spunând: “Nu, nu am intenționat niciodată să vin în acest loc. Am crezut că mă voi descurca singur. Am crezut că planurile mele de scăpare erau bune. Am intenționat să mă ocup bine de destinul meu. Dar moartea a năvălit asupra mea pe neașteptate. Nu m-am așteptat să vină chiar atunci și în felul acela, a venit ca un hoț. Moartea m-a păcălit. Mânia lui Dumnezeu m-a ajuns cu repeziciune. Oh, blestemata mea nebunie! Mă lingușeam pe mine însumi și mă hrăneam cu vise deșarte despre ce voi face aici în veșnicie. Când ziceam în mine însumi, pace și siguranță, atunci prăpădul a venit dintr-o dată asupra mea.

Pentru a citi textul complet, accesati urmatorul link:  http://www.resursecrestine.ro/predici/41157/pacatosii-in-mainile-unui-dumnezeu-manios-(in-limba-romana)